Nicolae Paulescu – 142 ani de la naştere

Nicolae C. Paulescu (30 octombrie 1869–17 iulie 1931), descoperitorul incontestabil al insulinei şi recunoscut ca atare de comunitatea ştiinţifică internaţională, continuă să rămână cvasi-necunoscut în ţara sa, exceptând mediile strict medicale.

Câţi dintre oamenii de rând, beneficiind de tratamentul cu insulina sau dintre cei, mult mai numeroşi, care fac gestul banal de a înghiţi o aspirină, ştiu ce-i datorează doctorului Paulescu? Câţi dintre cei care suportă o operaţie a hipofizei ştiu că procedeul întrebuinţat se numeşte, din 1906 încoace, “Procedeul Paulescu”? (Expus într-o carte celebră în Iumea medicală, apărută la Paris în 1906, intitulată “Ipofiza creirului” Câţi dintre cei care beneficiază de tratamentul anevrismelor, al glandei tiroide, al glandelor limfatice, ficatului şi splinei, de substanţe medicamen¬toase anestezice ori de somnifere, de cele destinate eliminărilor renale – ca să cităm doar câteva dintre direcţiile în care activitatea sa a revoluţionat de-a dreptul ştiinţa medicală – câţi dintre toţi aceştia, aşadar, ştiu ce-i datorează savantului Paulescu?

Cauzele acestei situaţii sunt de căutat în politica naţională falimentară pe care o practică mai-marii zilei, dar şi în felul în care mijloacele de informare în masă înţeleg să slujească valorile naţionale.

Intelectualul de rând a abdicat de la datoria sacră de a sluji adevărul, hrănindu-se dintr-un vag fond aperceptiv negativ, pe care-l activează, la nevoie, în câteva formule imprecise, îi e, până la urmă, indiferentă orice problemă dacă nu este şi o problemă personală.

Dar dacă această latură a savantului Paulescu va intra, până la urmă, în conştiinţa contemporanilor, ceea ce este mult mai greu de primit este modelul apostolic pe care l-a întruchipat, simultan, Paulescu. Cauzele, de această dată, trebuie căutate în propria noastră dezordine interioară, în conştiinţa schizoidă a omului “modern” care exhibă, public, nişte principii, dar se poartă, în fond, după cu totul altele. Paulescu este dintre acei fericiţi oameni pentru care nici o dizarmonie nu tulbura echilibrul perfect dintre gând şi faptă.

Concepţia lui despre viaţă era una eminamente creştină: omul trebuie să slujească acest adevăr. “Profesorul trebuie să cântărească toate cuvintele pe care le pronunţă şi să probeze tot ce afirmă”, aceasta a fost, timp de 31 de ani, deviza lui Paulescu, cât timp a ocupat catedra de Fiziologie a Facultăţii de Medicină din Bucureşti. Trebuie să probeze tot ce afirmă, inclusiv existenţa lui Dumnezeu; ceea ce a şi făcut, în toate cărţile şi cursurile sale, primind, ca urmare, titlul de „cel mai mare interpret ştiinţific al Divinităţii”.

Omul, aflăm din lucrarea „Instincte sociale, patimi şi conflicte, remedii morale”, din ciclul Fiziologie, Paulescu nu doar expune, la modul discursiv, aceste precepte, ci trăieşte el însuşi în cel mai deplin acord cu ele. Viaţa sa, deopotrivă cu munca sa, s-au desfăşurat sub semnul de neclintit al modelului apostolic. Nu doar că a trăit ca un stânt, în deplină asceză trupească, dar şi “fiecare din actele lui profesionale era un fel de oficiu sacerdotal” (Gomoiu, 1943).filozofică, 1910, „a ieşit din mâna lui Dumnezeu perfect, dar l-au schimonosit patimile”. Singura regenerare posibilă stă în educaţia creştină, în trăirea în spritul exigenţelor Evangheliei. În acest context, clerului îi revine un rol fundamental, aşa cum arată Paulescu în lucrarea „Sinagoga şi Biserica”; trei sunt funcţiile fundamentale care îi revin clerului:

- cea apostolică – Predica – întemeiată pe porunca: “mergeţi şi învăţaţi toate neamurile…”.
- ceea de săvârşire a Sfintelor Taine, întemeiată pe continuarea poruncii de mai sus: “…botezând pe oameni în numele Tatălui…” şi
- jurisdicţia sacerdotală, care constă în “judecarea” credincioşilor şi aplicarea de pedepse “pur spirituale”, în urma spovedaniei.

Modelul apostolic al slujirii celorlalţi este expus de Paulescu încă din lecţia de deschidere la Facultatea de Medicină, din 1904, când se întorcea în ţară încărcat de glorie, cu titlurile de Doctor în Medicină, Doctor în Ştiinţe şi Doctor al Universităţii din Paris, în termeni lipsiţi de echivoc: “Munca este o continuare a Creaţiei şi o îndeplinire a poruncii divine, iar omul sănătos sau bolnav este făptura Dumnezeirii şi trebuie să-l cinstiţi şi să-l îngrijiţi ca atare”.

Căci, Ie-a spus Hristos apostolilor: “Acela dintre voi care vrea să fie mai mare să-i slujească pe ceilalţi”. Slujindu-ne pe noi, pe toţi, Paulescu este mai mare decât noi toţi.

De aceea, se cuvine, dacă n-am fost în stare să instituim un premiu internaţional care să perpetueze memoria acestui “gigant al Ştiinţei”, aşa cum propunea, cu ocazia come¬morării a 50 de ani de la descoperirea insulinei, prof. Roif Luft de la Institutul Karolinska-Sweden, preşedintele F.I.D., sau măcar să-i împrumutăm unui arbore numele savantului, aşa cum a făcut fiul lui Lancereaux (medicul francez de nespusă glorie cu care a studiat Paulescu la Paris), care dădea în parcul cu platani al proprietăţii familiei de la Nogent d’Artaud, numele elevilor tatălui său câte unui platan, şi “cel mai frumos, cel mai falnic era, desigur, Paulescu”, dacă, prin urmare, n-am fost capabili de aşa ceva, să ne plecăm, cel puţin, cu smerenie, frunţile, acum, la 125 de ani de la naştere, în amintirea celui care a fost Nicolae C. Paulescu.

Sursa: BrașovPress

Razboiul nevazut al lui Eminescu

Eminescu  este poetul national al Romaniei. Gresit! Eminescu nu este numai atat. La 120 de ani de la uciderea “romanului absolut” – cum ii spunea Tutea -, iata, putem dezvalui public mult mai multe despre necunoscutele “Dosarului Eminescu”, despre razboiul nevazut dus de militantul Mihai Eminescu pentru visul sau, facerea “Daciei Mari”, sub semnul lui “J(esus) CH(ristus) D(aco) Romanorum” (cf manuscrisului 2292, f.38.r).
La 120 de ani de la anul eliminarii fizice a ganditorului national – dupa ce, deja, la 33 de ani, fusese ucis civil: arestat, bagat la nebuni si interzis – un grup de cercetatori si ziaristi refac, pas cu pas, misterele vietii si mortii lui Eminescu, ale razboiului nevazut dus, neincetat, pentru idealurile nationale.

Putina lume stie, chiar si azi, ca militantul Mihai Eminescu, membru al societatii cu caracter secret “Carpatii”, constituita, poate nu intamplator, intr-o zi de 24 ianuarie, era urmarit pas cu pas de agentii Imperiului austro-ungar, pentru care devenise “periculos”. “Carpatii” milita pentru Unirea Transilvaniei cu tara si Eminescu deranja. Atat de mult incat P.P. Carp ii scrie de la Viena lui T. Maiorescu celebra sentinta: “Si mai potoliti-l pe Eminescu!”. Maiorescu era agent al imperiului, dupa cum o dovedesc astazi istoricii eminescologi. In “Carpatii”, pentru a-i supraveghea activitatile lui Eminescu, este introdus Slavici, la randul sau spion al Vienei, care ii da rapoarte amanuntite lui Maiorescu. “Controlorul” Slavici il si gazduia. Sotia lui Slavici, Ecaterina Szoke Magyarosy, este cea care invoca prima “nebunia” lui Eminescu, in depesa pe care i-o trimite lui Maiorescu in fatidica zi de 28 iunie 1883, soldata cu internarea jurnalistului: “Domnu Eminescu a innebunit. Va rog faceti ceva sa ma scap de el, ca e foarte reu”. Deja Eminescu i se confesase lui Creanga privind revolverul pe care il purta asupra sa: “Imi este frica sa nu ma ucida cineva”.
“Argus!” ii strigase Eminescu lui Maiorescu, pe peronul garii, in timp ce era bagat intr-un tren cu destinatia Viena, la o zi dupa ce fusese scos de la nebuni si tot la o zi dupa ce Romania semnase Tratatul de “neagresiune” cu Imperiul lui Franz Iosef. Acelasi imparat care isi pusese apostila pe o Nota informativa din 1882 privind o intrunire secreta a societatii “Carpatii”, livrata de Baronul von Mayr, ambasadorul sau la Bucuresti, in care se arata: “Eminescu, redactorul sef al ziarului <> a facut propunerea ca studentii transilvaneni de natiune romana, care umbla pe la scolile de aici pentru invatatura, sa li se incredinteze pe timpul vacantei lor acasa ca sa lucreze pentru pregatirea publicului in favoarea unei Dacii Mari”. Romania Mare.
La fel de putina lume stie cum a fost ucis Eminescu, in urma cu 120 de ani: cantand “Desteapta-te romane!”. Confesiunea martorului ocular care a asistat la momentul mortii lui Eminescu, frizerul sau, a fost descoperita de profesorul Nae Georgescu si introdusa in volumul “Boala si moartea lui Mihai Eminescu”: “Ia asculta, Dumitrache, hai prin gradina, sa ne plimbam si sa te invat sa canti Desteapta-te romane!”(…) Si a inceput sa cante Desteapta-te romane!, si eu dupa el. Canta frumos, avea voce. Cum mergeam amandoi, unul langa altul, vine odata pe la spate un alt bolnav d’acolo, unu’ furios care-a fost director sau profesor de liceu la Craiova si, pe la spate, ii da lui Eminescu in cap cu o caramida pe care o avea in mana. Eminescu, lovit dupa ureche, a cazut jos cu osul capului sfaramat si cu sangele siruindu-i pe haine, spunandu-mi: <<…Asta m-a omorat!>>. “Aceasta “afacere”, in care au participat imparati, regi, amici, dame, informatori, tradatori, plagiatori, homosexuali, agenti multipli etc., devine descifratoare pentru istoria Romaniei si, un strop, pentru istoria Europei. Descifrarile si dezvaluirile ne vor ajuta sa intelegem de ce si atunci, si astazi a fost asa si nu altfel”, scrie filosoful Constantin Barbu in preambulul uriasei sale lucrari in 10 volume, de 7000 de pagini, “Codul invers”.
“Asadar, Eminescu e poetul national si expresia integrala a sufletului romanesc pentru ca ne-a dat de lucru pentru sute de ani, pana va secatui mitul sau viu, o data cu disparitia neamului romanesc”, spune eminescologul Theodor Codreanu. Legea lui Eminescu, care ne ramane, e simpla: “Oare n-am uitat cumva ca iubirea de patrie nu e iubirea braz­dei, a taranei, ci iubirea trecutului?”.

sursa: mihai-eminescu.net

România: Cămătăria, interzisa prin lege

Camera Deputatilor a adoptat, in cursul sedintei de marti, proiectul de lege privind interzicerea activitatii de camatarie, informeaza Agerpres.

Proiectul a primit 168 de voturi favorabile, 98 impotriva si zece abtineri.

Initiativa legislativa prevede ca darea de bani cu dobanda de catre camatari se pedepseste cu inchisoare de la sase luni la cinci ani, iar sumele de bani si bunurile provenite din savarsirea acestei infractiuni se confisca.

Proiectul de lege da urmatoarele definitii: camata este dobanda preceputa de camatar pentru sumele date cu imprumut, camatarul este persoana care da imprumuturi banesti in schimbul unei camete.

Camera Deputatilor este for decizional pentru proiectul de lege, desi acesta a fost respins in Senat. Aceasta lege se va abroga la data la care va intra in vigoare noul Cod penal.

sursa: antimedia.info

Europa rămâne fără nemţi

Populaţia Germaniei este una dintre cele mai îmbătrânite din lume. În 2009, fiecare al cincilea cetăţean era trecut de 65 de ani. Oficiul federal de statistică a prezentat profilul demografic al ultimilor 60 de ani.

Cu acest prilej, Roderich Egeler – preşedintele Oficiului Federal de Statistică – a făcut o comparaţie între societatea anilor ´50 şi cea de acum; una mult mai diversificată, scrie Deutsche Welle.

“Fiecare al cincilea om din Germania are origini străine sau cel puţin un părinte născut într-o altă ţară. Vorbim despre circa 16 milioane din cele 82 de milioane de cetăţeni ai Republicii Federale”, afirmă Egeler.

 

În orice caz, viitoarea generaţie stă sub semnul întrebării. Comparativ cu anii ´50, rata naşterilor s-a înjumătăţit. Problema îi preocupă de multă vreme pe politicienii germani care caută permanent soluţii pentru stimularea natalităţii.

Eforturile acestora n-au fost, totuşi, zadarnice – susţin autorii studiului: în 2010 numărul nou-născuţilor a crescut cu două procente comparativ cu anul 2009, scrie Deutsche Welle.

Cu toate acestea, raportat la populaţiile altor ţări de pe glob, măsurile adoptate până acum nu sunt suficiente, susţine Roderich Egeler: “De exemplu, în India rata naşterilor este de 23 de nou-născuţi la o mie de locuitori, în Franţa sunt 13, iar în Germania doar 8. În urmă cu 60 de ani se înregistrau 16 naşteri la o mie de locuitori; adică actuala rată din Brazilia.”

Vestea bună este că speranţa de viaţă a germanilor a crescut mult. Un copil născut în ziua de azi are şanse să trăiască, în medie, cu 14 ani mai mult comparativ cu unul venit pe lume în anii ´50.

Din păcate, din noua statistică nu reiese şi cât timp va mai rezista sistemul social actualului dezechilibru demografic.

În orice caz, la nivel educaţional, societatea germană stă mult mai bine ca acum 60 de ani. Dacă în urmă cu şase decenii doar 8% dintre femei îşi luau Bacalaureatul, în ziua de azi procentul tinerelor care promovează examenul de maturitate îl depăşeşte pe cel al absolvenţilor de sex masculin.

Ca şi înainte, viaţa profesională rămâne însă dominată de bărbaţi: şansele femeilor sunt cu atât mai reduse cu cât e mai înaltă poziţia pe scara ierarhică.

sursa: money.ro

Numarul bolnavilor de cancer creste alarmant

In Republica Moldova devine tot mai ingrijoratoare situatia privind morbiditatea prin tumori maligne. Potrivit datelor biroului national de statistica in ultimii 10 ani numarul bolnavilor de cancer a crescut de la 5952 in anul 2001 la 7852 in anul 2010. Conform datelor oferite de Institutul Oncologic, anual decedeaza mai mult de 3 mii de persoane bolnave de cancer. De asemenea, creste si numarul bolnavilor depistati.

Cancerul este o maladie agresiva care provoaca pierderi social-economice foarte grave. Astfel in structura generala a mortalitatii, tumorile maligne ocupa locul II, iar invaliditatea din cauza lor ocupa locul III.

In ultimul timp se observa o tendinta de afectare a persoanelor din ce in ce mai tinere, respectiv sunt in crestere si pierderile social-economice.

Principalele cauze ale cancerului sunt starea ecologica rea a mediului, fumatul (mai ales cel pasiv), abuzul de alcool, alimentatia irationala, consumul alimentelor cu aditivi ori contaminate cu substante continute de ambalajele din plastic, expunerea excesiva si necontrolata la soare, stresul etc. La fel una din cauze este diagnosticul tardiv al bolii. Pacientii se adreseaza la medic foarte tirziu, cancerul fiind depistat in ultimele doua faze, atunci cind nu mai poate fi tratat. Decisiv în declansarea acestor boli este deci stilul nostru de viata, sau cel care ne este impus, si mediul în care traim.

Dupa cum am spus una din cauzele aparitiei cancerului este fumatul, inclusiv fumatul pasiv (expunerea la fum de tigara) este unul din factorii principali ce favorizeaza aparitia tumorilor maligne. Potrivit aprecierilor OMS, 40 la suta din cazurile de cancer pot fi prevenite prin renuntarea la fumat, adoptarea unui mod activ de viata si o alimentatie sanatoasa.

Ce trebuie sa intreprinda oamenii de rind?

• Sa practice un mod sanatos de viata, care trebuie inceput din copilarie;
• Sa renunte la fumat -daca sunt fumatori, sa evite locurile in care se fumeaza – daca nu sunt fumatori;
• Sa evite consumul excesiv de bauturi alcoolice;
• Sa evite expunerea indelungata la soare;
• Sa evite consumul excesiv de alimente mai ales cele de import care contin o multime de conservanti si alte prostii, precum si limitarea consumului de alimente grase;
• Sa consume zilnic fructe si legume proaspete, precum si  cereale cu un continut crescut de fibre vegetale;
• Sa evite  stresul;
• Sa evite, pe cit e posibil, interactiunea cu orice fel de tehnica moderna cum ar fi telefoane mobile, calculatoare, cuptoare cu microunde, ele emit radiatii capabile sa provoace schimbari in genomul uman;
• Sa efectueze controale medicale periodice;
• Sa se adreseze la medic la primele simptome sau manifestari neobisnuite ale corpului etc.

Ce trebuie sa intreprinda conducerea statului?

• Sa informeze populatia despre factorii de risc, metodele de prevenire si importanta lor;
• Sa monitorizeze mai atent cazurile de inbolnaviri prin efetuarea controalelor mai riguroase;
• Sa organizeze vaccinari a populatiei, de exemplu impotriva hepatitei B si virusului papiloma care pot fi cauze ale imbolnavirii. Desigur, daca e posibil, vaccinarile se vor efectua cu preparate produse la noi in tara;
• Sa asigure securitatea si sanatatea cetatenilor angajati in cimpul muncii, si efectuarea controalelor periodice;
• Sa stopeze importul produselor alimentare mai ales cele conservate si cu durata mare de pastrare care contin conservanti, coloranti, aditivi si alte otravuri cu actiune negativa asupra organismului;
• Sa puna in aplicare legile, printre altele de mult adoptate, cu privire la interzicerea vinzarii catre minori a tigarilor si bauturilor alcoolice;
• Sa incurajeze producatorii de produse alimentare, autohtoni, ceea ce ar exclude necesitatea importarii lor etc.

Iarna demografica- in deplina desfasurare

In ultimele decenii Republica Moldova se confrunta cu o criza demografica, determinata de scaderea natalitatii, cresterea mortalitatii generale si migratia externa a populatiei. In rezultat au de suferit toate sferele vietii publice.                                O consecinta a scaderii natalitatii este imbatrinirea populatiei.

Potrivit statisticilor populatia Republicii Moldova la 1 ianuarie 2011 constituia 3.560.430 persoane, cu 3265 mai putin fata de 1 ianuarie 2010. De la 1 ianuarie 1991 pina la 1 ianuarie 2011 pupulatia tarii a scazut cu 803.647 persoane. Prin urmare timp de 20 de ani populatia tarii a scazut cu 18,41 %.

Principalii factori care influenteaza negativ natalitatea sunt scaderea numarului de casatorii si cresterea numarului de divorturi. In 1991 au fost inregistrate 39.609 de casatorii pe cind in 2010 doar 26.483. Numarul de divorturi a crescut de la 9.707 in anul 2000 la 14.521 in anul 2005. Cel mai mare numar de divorturi se inregistreaza la barbatii si femeile in virsta de 20-30 ani, adica cea mai reproductiva virsta, ceea ce se reflecta extrem de negativ asupra natalitatii populatiei.

Scaderea natalitatii are o lista intreaga de efecte negative dintre care cele mai arzatoare ar fi:

 1. Reducerea numarului de elevi: mai putini nou-nascuti inseamna mai putini elevi, populatia scolara cuprinsa in toate nivelele de invatamant preuniversitar a inregistrat o scadere semnificativa in ultimii 10 de ani: de la 919.649  in 2000, la 642.057  in 2010.

 2. Piata muncii va suferi transformari semnificative – mai putini nou-nascuti inseamna mai putine persoane care la maturitate vor intra pe piata muncii, si este de asteptat ca tot mai multi straini sa vina in Republica Moldova, mai ales din tarile slab dezvoltate, gasind aici locuri de munca. Acest proces va fi accentuat si de faptul ca numarul moldovenilor care pleaca din tara pentru a lucra in strainatate este din ce in ce mai mare.

 3. Nu va mai functiona sistemul de asigurari sociale : peste 15-20 de ani, sistemul de asigurari sociale va avea de trecut o incercare grea – vor iesi la pensie generatia parintilor nostri. Tot atunci vor intra in campul muncii copiii nascuti in ultimii ani, dar numarul lor este de doua ori mai mic decat cel al viitorilor pensionari, iar un salariat nu are cum sa sustina doi pensionari. Daca in urmatorii ani nu vom reusi sa crestem numarul persoanelor active progresul economic va incetini din ce in ce mai mult iar intregul sistem de asigurari sociale se va prabusi. Avem nevoie de mai multe persoane care sa munceasca si mai putine persoane care sa beneficieze de ajutoare sociale.

O alta problema demografica cu care se confrunta Moldova este cresterea mortalitatii generale. In 1991 numarul de decedaci a constituit 45.846 ceea ce reprezenta 1,05 % din totalul populatiei iar in anul 2010 au fost inregistrati 43.631 decedati constituind 1,22 % din populatie. Deci procentul decedatilor este in crestere. Cresterea continua a mortalitatii se datoreaza inrautatirii bunastarii materiale a populatiei, cresterii morbiditatii populatiei, nivelului scazut al asistentei medicale, stresului psihologic etc. Cresterea mortalitatii a conditionat si scaderea sperantei de viata la nastere.

Alt factor responsabil de scaderea demografica este migratia externa a populatiei mai ales cea ilegala, migratie care nu este controlata de sursele de informare statistica de stat, dar cu urmari greu de prognozat asupra sanatatii si viitorului tarii noastre. Conform statisticii oficiale curente, în perioada 1997-2003 numarul de emigranti a oscilat in limitele de 4,7-9,1 mii persoane anual. In realitate, numarul de emigranti este cu mult mai mare. Astfel, conform datelor SIS, inafara tarii, ilegal muncesc peste 600 mii de persoane. Peste hotare pleaca, de regula, cei mai buni muncitori, ingineri, savanti, medici, specialisti de calificare inalta. Provoaca ingrijorare emigrarea in masa a populatiei tinere. Astfel, 70 la suta din persoanele care au plecat la munca peste hotarele republicii sunt in virsta de 16-29 ani, iar circa 60-70 la suta din ele sunt femei. Majoritatea femeilor sunt de virsta reproductiva, fapt ce va avea consecinte negative asupra stabilitatii familiei si reproducerii populatiei.

In situatia data sunt necesare masuri urgente, unele ar fi:

-Sustinerea familiilor tinere. Oferirea personalitatii juridice familiei, familia este celula societatii;

-Scoaterea avortului in afara legii (cu exceptia cazurilor cind este pusa in pericol viata mamei) si stabilirea unor pedepse aspre pentru pruncucidere;

-Restrictionarea procedurilor de divort;

-Stoparea activitatii organizatiilor care submineaza securitatea nationala si sfideaza normele morale;

-Lichidarea in etape a actualului sistem de asigurare sociala;

-Dezvoltarea si fortificarea sistemului de asistenata medicala in scopul mentinerii sanatatii fizice si psihce a populatiei.

Surse: http://www.statistica.md

http://www.demografie.md

De ce este important sa mergem la Biserica?

93% dintre moldoveni declara ca sunt crestini ortodoxi, dar o mare parte din ei ramin doar la nivelul declaratiei. Doar un procent foarte mic dintre crestini respecta canoanele si legile bisericesti. La fel foarte putini frecventeaza biserica regulat sau cel putin Duminica. Iata citeva din motivele pe care le invoca multi dintre ei: nu am nevoie sa mearg la Biserica, eu ma rog acasa; Isus Hristos nu a avut biserica; Preotii sunt corupti si ravratiti, sirul poate continua.

In primele secole ale erei noastre oamenii declarau ca sint crestini si se rugau cu riscul de a fi rastigniti.   Astazi, cu toate ca avem multe biserici, cautam motive ca sa nu intram in ele.

Iata un caz petrecut chiar azi la universitate:  fiind la pauza am surprins un tinar arab ruginduse pe un gazon din curtea universitatii. Acest tinar, neavind posibilitatea sa se roage intro moschee, a gasit totusi iesire din situatie.   Noi avem multe biserici, ramine doar sa intram in ele.

Iata ce spun legile bisericesti si Biblia despre importanta frecventarii bisericii:

Una din cele noua porunci bisericesti ne spune sa ascultam cu evlavie               Sfinta Liturghie in fiecare Duminica si sarbatoare. Frumos spune un parinte, in predica sa, despre importanta participarii fiecaruia din noi la Sfinta Liturghie: “pentru ca, Biserica este ca un organism real, in care fiecare suntem  un organ, cu rolul propriu, orice lipsa a noastra de la orice chemare a Sfintei Liturghii e ireversibila şi irecuperabila. Cum ar fi daca ne-am uita la trupul nostru, si o mana ar zice ca nu vrea sa faca parte din noi? Sau un ochi? Faptul ca noi nu percepem importanta pe care o avem în Biserica, botezati fiind, nu înseamnă ca, nu avem nicio importanta. Pentru ca noi nu vedem rostul în prezenta unui bebelus la slujba, nu inseamna ca acesta nu este”.

Iata ce spune Biblia despre importanta frecventarii Bisericii: Avem nevoie să mergem la biserică în mod constant pentru a ne închina lui Dumnezeu împreună cu alţi credincioşi şi pentru a primi învăţătură din Cuvântul Său cu scopul creşterii noastre spirituale (Faptele Apostolilor 2:42; Evrei 10:25). Biserica este locul unde credincioşii îşi pot arăta dragostea unul faţă de celălalt (1 Ioan 4:12), unde se pot încuraja reciproc (Evrei 3:13), unde se pot “veghea” reciproc (Evrei 10:24), unde se pot sluji reciproc (Galateni 5:13), unde se pot învăţa reciproc (Romani 15:14), unde se pot cinsti unul pe celălat (Romani 12:10), unde îşi pot arăta reciproc bunătatea şi compasiunea (Efeseni 4:32).

Atunci când o persoană se încrede în Iisus Hristos primind mântuirea, acea persoană devine membru al Trupului lui Hristos (1 Corinteni 12:27). Pentru ca un trup să funcţioneze adecvat, este nevoie ca toate “membrele” acelui trup să existe şi să funcţioneze (1 Corinteni 12:14-20). Altfel, un credincios nu va ajunge niciodată la maturitate spirituală fără ajutorul şi încurajarea celorlalţi credincioşi (1 Corinteni 12:21-26). Acestea sunt motivele principale pentru care frecventarea regulată, participarea şi părtăşia în cadrul bisericii trebuie să fie prezente în viaţa credinciosului. Participarea săptămână de săptămână la serviciile bisericii nu este o obligaţie pentru credincioşi, însă o persoană care şi-a pus credinţa în Hristos pentru mântuire ar trebui să aibă dorinţa de a se închina cât mai des lui Dumnezeu, de a primi învăţătură din Cuvântul Său şi de a avea părtăşie cu ceilalţi credincioşi.

Iata cum cinstim credinta si pe Bunul Dumnezeu
Noi romanii,crestini de astazi,am ajuns popor ateu!
Iata cum cinstim stramosii si pe toti ai nostri Sfinti
Tavalindu-ne in rele si-n spurcatele dorinti.
Pentru ce-au luptat strabunii sa ne scape de pagani,
Daca noi traim ca Hunii,dar ne socotim crestini…???
(Vasile Militaru)

Este oare Dumnezeu, creatorul tuturor lucrurilor?

Odată un profesor de la o universitate cu renume mondial a adresat studenților săi o întrebare:
- Este oare Dumnezeu, creatorul tuturor lucrurilor?
Un student a răspuns cu curaj:
- Da, este!
- Deci, tu consideri că Dumnezeu a creat totul? – a întrebat profesorul.
- Da, – a repetat studentul.
- Dacă Dumnezeu a creat totul, atunci El a creat și răul. Și în conformitate cu principiul binecunoscut, care susține că după comportamentul și acțiunile noastre e posibil de apreciat, cine suntem, trebuie să facem concluzia că Dumnezeu este răul, – a declarat profesorul. Studentul a tăcut, pentru că nu a putut găsi argumente împotriva logicii de fier a profesorului. Profesorul, foarte mulțumit de el însuși, s-a lăudat elevilor că le-a dovedit încă o dată, precum că religia este un mit, inventat de oameni. Aici un alt student a ridicat mâna şi a intrebat:
- Îmi permiteți să vă adresez o întrebare la aceasta tema, domnule profesor?
- Desigur.
- Domnule profesor, există frigul?
- Ce întrebare?! Desigur,există. Doar dumneavoastra va este frig uneori?
Unii studenți au chicotit, auzind întrebarea prosteasca a colegului lor. Însă el a continuat:
- În realitate, frigul nu există. În conformitate cu legile fizicii, ceea ce noi considerăm rece este absența căldurii. Doar un obiect, care emană energie e posibil de studiat. Căldură este ceea ce determină organismul sau materia să emane energie. Zeroul absolut (-273°C) este absența totală a căldurii și orice materie la această temperatură, devine inertă și incapabilă să reacționeze. Frigul în natură nu există. Oamenii au inventat acest cuvânt, pentru a descrie sentimentele lor, atunci când nu le ajunge energie.
Apoi studentul a continuat:
- Domnule profesor, există oare întunericul?
- Desigur, există, si dumneavoastra o stiti bine, – răspunse profesorul.
Studentul a negat:
- Și aici nu aveti dreptate, întunericul, de asemenea, nu există în natură. Întunericul este, de fapt, absența totală a luminii. Putem studia lumina, dar nu și întunericul. Putem folosi prisma lui Newton pentru a descompune lumina în componentele ei și să măsurăm lungimea fiecărei unde. Dar nu poți măsura întunericul. O raza de lumina poate ilumina întunericul. Dar cum poți determina nivelul de întuneric? Noi măsurăm doar cantitatea de lumina, nu-i așa? Întuneric – e doar o noțiune, care descrie starea cind nu există lumină.
Studentul s-a avântat în luptă și nu se lăsa bătut:
- Spuneți-mi, vă rog, există totuși răul, despre care ati vorbit?
Profesorul, deja nesigur, a răspuns:
- Desigur, doar eu am explicat acest lucru, dacă dumneavoastra tinere ati ascultat cu atenție. Vedem răul în fiecare zi. Se manifestă în cruzimea unui om față de altul, în toate infractiuniele, săvârșite în lume. Deci, răul totusi există.
La aceasta, studentul iarasi a replicat:
- Și răul, la fel, nu există, mai precis, el nu există de la sine. Răul este doar absența lui Dumnezeu, la fel cum frigul și întunericul sunt lipsa luminii și căldurii. Răul e doar un cuvânt folosit de om, pentru a descrie absența lui Dumnezeu. Nu Dumnezeu a creat răul. Răul este rezultatul a ceea ce se întâmplă cu omul în inimă caruia nu există Dumnezeu. Așa cum frigul apare în lipsa căldurii sau întunericul – în lipsa luminii.
Profesorul a tacut si s-a așezat pe scaunul sau. Studentul era Albert Einstein.

Sursa: http://www.albert-einstein.ru/4/

Schimbari necesare in sitemul de sanatate al Republicii Moldova

  In prezent majoritatea oamenilor prefera sa se trateze la Chisinau. In centrele raionale se trateaza doar cei cu posibilitati materiale reduse sau cei care nu reusesc sa ajunga la Chisinau din cauza necesitatii urgente a tratamentului.
  Motivele sunt simple, lipsa cadrelor medicale competente si lipsa conditiilor pentru activitatea medicilor. Spitalele raionale nu sint dotate cu tehnica necesara sau o folosesc pe cea veche de 50-60 de ani. Tinerii medici nu sint motivati sa mearga in raioane, sau cel putin sa activeze in sectorul public, si din cauza salariilor mici.
  În sistemul de sănătate din Moldova numărul de medici ce revine la o mie de locuitori este la nivelul ţărilor europene, cantitativ. Dar distribuţia specialiştilor este neuniformă. Doar 1 din 3 absolvenţi ai unei instituţii de învăţămînt cu profil medical lucrează în sectorul public. Din aceştia, peste 60% sunt concentraţi în spitalele şi policlinicile din Chişinău. În raioane se duc doar a treia parte din total. Statul nu are o viziune de durată în ce priveşte formarea medicilor. Nici nu poate să-i oblige să lucreze în instituţiile publice  sau în spitalele din ţară.  Salariul propus, dar şi dotarea tehnică face ca centrele private să fie mai atractive. Iată de ce ceilalţi 2 din 3 tineri specialişti, după 9-12 ani de studii, preferă sectorul privat sau domeniile mai profitabile. Alţii se angajează peste hotare.
  Tinerii specialisti merg la spitalele din tara numai daca sunt impusi de stat ori daca nu au posibilitatea sa se angajeze undeva in Chisinau sau peste hotarele tarii.
  Deci dupa cum spuneam unul din motive este dotarea tehnica neadecvata. De exemplu un chirurg care merge in raion face maxim doua tipuri de operatii. Prin urmare si experienta acumulata de el nu va fi foarte buna. In aceasta situatie e normal ca un pacient cu o patologie mai complicata sa fie rezervat in parerea sa despre competenta medicului respectiv, si sa mearga la un spital mai bun sau la unul privat.
  O solutie pentru aceasta problema ar fi crearea pe teritoriul tarii a mai multor centre medicale regionale, nu in fiecare raion, dar un centru la 2-3 raioane. Astfel pe teritoriul tarii sa-r crea aproximativ 10-15 asemenea centre. Aceasta ar reduce mult din cheltuielile statului, dotarea tehnica, fiind necesara, la un numar mai mic de spitale, si in acelasi timp tinerii specialisti vor fi motivati sa mearga in asemenea centre gasind aceleasi conditii de activitate ca si in spitalele din Chisinau.
  O alta masura ar fi reducerea numarului de spitale pe teritoriul Chisinaului. La noi numai in capitala sunt 44 de spitale si policlinici. De exemplu in Chisinau este Spitalul Traumatologic si in acelasi timp este sectia de traumatologie la spitalul de urgenta. Un pacient cind este adus de la accident nu are nevoie numai de traumatolog dar si de chirurg, neurochirurg s.a. In asemenea situatie nu prea vad necesitatea unui asa spital de profil. Reducerea numarului de spitale in Chisinau de asemenea ar motiva tinerii sa mearga in raioane si in acelasi timp ar motiva si pacientii sa se trateze la spitalele raionale sau regionale.

Cind au aparut spitalele?

  Spitalele ca institutii au aparut relativ recent.    Numeroase cercetari istorice si arheologige au demonstrat ca in vechime n-au existat spitale.

In Egiptul antic nu pare sa fi existat nici un stabiliment public destinat in mod special bolnavilor.

La Evrei de asemenea nu se gaseste nici o urma de institutii spitalicesti, bolnavii si infirmii se aduna sau erau transportati in pietele publice, linga piscine sau la raspintii de drumuri, pentru a primi sfaturi de la trecatori- care au suferit ei insisi sau au vazut pe altii suferind de o asemenea boala.

Aceleasi lucruri se petreceau si la alte  popoare vechi ca Mezii, Persii.

Orasele Greciei posedau in mare parte edificii publice, sub numele de “Geroniae”, unde erau intretinuti batrinii care au adus servicii iminente patriei.

Mai existau asa edificii ca “Cyosargul”undde erau adunati si intretinuti toti copii abandonati, iar “Xenodochul”, deschis tuturor strainilor, dar care nu primea decit oamemi sanatosi. Dar nicaieri nu era facuta vreo mentiune despre edificii destinate in mod special bolnavilor.

La Romani de asemenea pina in primele secole ale erei crestine n-au existat spitale.

Primele spitale au aparut in primele secole ale erei crestine. Spitalele sunt o inspiratie a caritatii crestine.

Incepind cu jumatatea secolului III si mai ales in secolul al IV-lea au inceput sa apara, atit in Orient cit si in Occident, adaposturi unde erau ingrijiti si hraniti infirmii si saracii.

Primul spital a fost fondat la Roma in anul 380 de catre o femeie crestina pe nume Fabiola.

In anul 372 , Sfintul Vasile, Episcopul Cesareei Cappadociei,  a zidit la portile acestei cetati un azil unde erau primiti si ingrijiti bolnavii.

Mai tirziu, sub imparatul Iustinian si urmasii sai, asemenea azile au aparut si in orient, si tocmai pe la sfirsitul secolului al IV-lea au aparut spitale si in Occident, mai intii ca anexe ale biserilor si manastirelor,  apoi ca institutii de sine statatoare.

Concluzia este ca spitalele n-au existat in antichitate, ele au aparut in primele secole ale erei crestine si sunt efectele caritatii.

Fragmente din: SPITALUL, CORANUL, TALMUDUL, KAHALUL ŞI FRANCMASONERIA